#9 SPAȚII PUBLICE / ПУБЛИЧНЫЕ ПРОСТРАНСТВА

201603-04_spatii-publice_buletin_web

- – – читайте ниже на русском – – -

# ANUNȚURI

APEL DE PARTICIPARE! În perioada 13-14 mai 2016, Asociația Oberliht, împreună cu Centrul de Informare pentru Autoritățile Locale – Polish Solidarity Fund în Moldova organizează Atelierul de transparență bugetară în domeniul culturii la nivel local, pe cazul bugetului pentru activități culturale a mun. Chișinău. Atelierul va fi condus de inițiativa Liczy się miasto (Kalisz, Polonia). La atelier sunt invitați activiști, experți, reprezentanți ai instituțiilor culturale independente. Pentru a lua parte la Atelierul metodologic (13 mai 2016, ora 15:00-18:00) vă rugăm să transmiteți o scrisoare de intenție, prin email, la adresa: vladimir(a)oberliht.org.md, însoțită de un scurt CV și datele dvs. de contact pînă la data de 12 mai 2016, ora 18:00

Între 12-18 mai la Chișinău se va desfășura Festivalul Internațional de Film Documentar CRONOGRAF. Apartamentul Deschis (str. București, 68) e una dintre locațiile ce va găzdui cîteva proiecții. Programul festivalului poate fi găsit pe pagina oficială CRONOGRAF > http://cronograf.md/program.php?id=3

cronograf2016_apartament-deschis

În cadrul programului de rezidență artistică CHIOȘC, artistul ceh Martin ZET împreună cu Ina BOROZAN și Andrei VATAMANIUC (membrii Laboratorului de arhitectură MIEZ), au elaborat, dintr-un material provizoriu, o machetă 1:1 a Monumentului pentru un Cîine Comunitar, care a fost instalată pe 5 mai 2016 în scuarul Colina Pușkin din Chișinău (intersecția str. Colina Pușkin cu str. Bună Vestire), în calitate de dispozitiv de consultare publică și de colectare a unor păreri a locuitorilor referitor la subiectul monumentului > imagini de la eveniment

https://vimeo.com/165936115

În cadrul Concursului Național pentru revitalizarea spațiului public din zona centrală a capitalei, care s-a desfășurat în perioada 18-20 aprilie, mai multe grupuri de arhitecți au înaintat propuneri pentru amenajarea zonei protejate spaţiul pietonal – str. 31 august 1989, în perimetrul Grădina Publică Ştefan cel Mare și Sfânt, de la str. Maria Cebotari până la strada Al. Puşkin. Scopul concursului a fost selectarea unor concepte spațial-urbanistice pentru zonele protejate şi neprotejate, astfel ca în perspectivă aceste spaţii să fie parte a infrastructurii turistice a oraşului, reprezentative pe plan național și european.

Proiectul cîștigător, selectat de un juriu mixt (moldo-francez), a fost cel al unui grup mixt: Andrei Vatamaniuc și Ina Borozan (MIEZ), Stanislav Vrednic, Vlad Moldovan, Toma Deleanu (DT-architektur buro), Vladimir Us și Vitalie Sprînceană (Asociația Oberliht).

În cadrul aceluiași concurs a fost propusă și o soluție, prin regenerare – reabilitare a zonei cu statut protejat din Nucleul Istoric al Chişinăului – „Amenajarea zonei neprotejate, spaţiul public – Circul din Chişinău şi zona adiacentă din bd. Renaşterii. Premiul a revenit unui grup de arhitecţi – Burungiu Ion, Danciu Mihai-Ionuţ, Lisnic Inesa şi Prunici Ion.

În această lună Biblioteca Spațiului Public a primit cîteva cărți donate de Fundația Robert Bosch și Centrul de Cultură Contemporană din Barcelona. Cărțile de fotografii și documentarea programului RBF sunt o donație a Fundației Robert Bosch iar cartea de Eseuri Orașul Europa e donată de către CCCB.

IMG_4013_edit_web

# IDEI ȘI PRACTICI

1. La 22 mar­tie, gru­pul de ini­ția­tivă Pri­mă­ria Mea a lan­sat prima plat­formă comu­ni­tară online din R. Mol­dova, care are sco­pul să faci­li­teze comu­ni­ca­rea din­tre chi­și­nă­u­ieni și con­si­li­e­rii din Con­si­li­u­lui Muni­ci­pal Chi­și­nău. Aceasta este o plat­formă prin care cetă­țe­nii se pot informa des­pre acti­vi­ta­tea Con­si­li­u­lui Muni­ci­pal, pot adresa între­bări con­si­li­e­ri­lor și ini­ția sau sus­ține o peti­ție.
Plat­forma comu­ni­tară PRIMĂRIA MEA vrea să asi­gure o comu­ni­care efi­cientă și trans­pa­rentă între chi­și­nă­u­ieni și con­si­li­e­rii din cadrul Con­si­li­u­lui Muni­ci­pal Chi­și­nău.

Misiunile platformei primariamea.md sunt:
• de a informa oame­nii cine sunt con­si­li­e­rii lor;
• de a asi­gura un dia­log ele­men­tar din­tre cetă­țeni și con­si­li­eri;
• de a urmări și pre­zenta acti­vi­ta­tea Con­si­li­u­lui Muni­ci­pal;
• de a pre­zenta instru­mente prin care oame­nii pot să își facă vocea auzită;
• de a ajuta con­si­li­e­rii muni­ci­pali să afle și să înțe­leagă pro­ble­mele reale ale cetă­țe­ni­lor.

Pe site-ul primariamea.md, cetă­țe­nii pot:
– Cunoaște cine sunt con­si­li­e­rii muni­ci­pali și care este rolul lor
– Adresa între­bări unui anu­mit con­si­lier muni­ci­pal sau unui grup de con­si­li­eri
– Ini­ția sau sus­ține peti­ții
– Vedea ce fac și cum votează con­si­li­e­rii muni­ci­pali în cadrul ședin­țe­lor

Pro­iec­tul este un pro­dus al absol­ven­ți­lor pro­gra­mu­lui Cha­l­len­ger, care pro­mo­vează par­ti­ci­pa­rea demo­cra­tică a cetă­țe­ni­lor și a poli­ti­cie­ni­lor în pro­ce­sul deci­zio­nal. Alte pro­iecte des­fă­șu­rate de Cha­l­len­ger sunt cam­pa­ni­ile „Da’ eu votez” și „Cântărește-ți votul”.

2. Anetta DABIJA continuă seria postărilor despre arhitectura Chișinăului interbelic: ” Cât a rămas din interbelicul românesc la Chișinău? ”Tare puțin” mi-am zis, uitându-mă într-una din zile la o cutie pe care scria ”Prima fabrică de Cafea. Consum. Chișinău”. Eram la muzeul orașului Chișinău. Am zărit cutia în compartimentul cu poze și lucruri din perioada interbelică. N-avea nici-o legendă. Nici măcar ce fabrică a fost, când, în ce clădire. Nimic. Mă gândeam atunci că despre interbelicul nostru cunosc doar de „Unire”, despre unele personalități de atunci… dar idee nu am ce a rămas, ce a apărut, ce transformări au avut loc în Chișinău. Idee nu aveam că, de fapt, avem și aici obiecte ce țin numai de românescul interbelic, și că acestea ascund povești impresionante. Desigur că mă refer la clădiri. Arhitectura în perioada interbelică a fost un instrument eficient care a dus la formarea și promovarea identității românești. Mai ales stilul neo – românesc. Clădiri în stil neo-româesc mai sunt în Chișinău și astăzi. De fapt existau două stiluri care predominau la acea vreme: cel românesc (sau ART-DECO) și cel neo-românesc. Ultimul este cel care m-a cucerit cu individualitatea lui. Se mai numește neo-brâncovenesc și a apărut în România la începutul secolului XX, dintr-o simbioză a unor elemente bizantine și motive de arhitectură etnografice țărănești locale. În România sunt cele mai multe și cele mai frumoase clădiri construite în stilul ăsta.”

web1

3. Victor CHIRONDA face cîteva concluzii despre proiectul de renovare a străzii Vasile Alecsandri:

a. Institutul de Proiectare ”Chișinău proiect” este o insituție depășită de timp. Proiectele lor de reconstrucție și reamenajare a străzilor nu țin cont nici de practicile moderne de design stradal și nici de necesitățile reale ale oamenilor. O stradă care se reamenajează în baza la astfel de proiecte este, din start, un fail.

b. Compania Delta ACM-93 nu are nici cunoștințele, nici competențele necesare și nici resure suficiente pentru a realiza lucrările de care s-a apucat. Calitatea lucrărilor realizare e foarte proastă iar faptul că ei nu se încadrează nici în timp și nici în buget, denotă că ei nici nu au realizat ce vor avea de făcut.

c. Primarul General al Chișinăului și Șeful Direcției de Transport și căi de Comunicație care realizează proiectul de eamenajare a străzilor nu au nici cea mai mică închipuire despre cum se fac astfel de lucrări. Iar faptul că ei, în fel și chip, apără compania Delta ACM-93 în loc să o penalizeze pentru neîncadrare în termeni și calitatea proastă a lucrărilor, demonstrează că acest proiect nu e decît o mare spălare de bani pe contul chișinăuienilor.”

IMAG0701_web

4. Un reportaj de Adrian IANOVICI despre problema toaletelor publice în Chișinău.
”Anul trecut, Republica Moldova a intrat într-un top al țărilor dezvoltate ai căror cetățeni nu au acces la un closet normal. Potrivit unui studiu publicat de ziarul britanic „The Guardian”, în această situație delicată e fiecare al 4-lea locuitor. Iar veceurile publice gratuite aproape că lipsesc. „Când ai nevoie, mai bine te abții. Mergem la toaletă de fiecare dată înainte să plecăm de-acasă…”, așa îi sfătuiește pe cititorii săi și pe turiștii care au de gând să viziteze Republica Moldova Jamie Sands, un blogger de limbă engleză, care a locuit câțiva ani la Chișinău. Scurt, clar, cuprinzător și… trist. Cam asta e situația nu doar în capitală, dar și în întreaga țară la capitolul infrastructură sanitară. ÎÎn Chișinău, bunăoară, funcționează doar 14 veceuri publice gratuite, dar, în mod normal, la atâta populație, ar trebuie să existe vreo 800.” http://www.europalibera.org/media/video/this-way/27627429.html?z=0&zp=1

5. Anastasia FELCHER pe PLATZFORMA despre memoria lui Pușkin în Moldova și patrimoniul legat de acesta: ”Paradoxul subiectului Pușkin în Moldova este că, deşi comemorarea prezenței poetului în provincie are rădăcini locale adînci și a fost inițiată „de jos”, datorită supralicitării subiectului în cadrul canonului cultural sovietic, după 1991 subiectul a căpătat conotații negative din motive etnice și muzeul a rămas să funcționeze la limita neglijării… Ruperea rețelei instituționale legată de funcționarea temei Pușkin în Moldova a adus cu sine degradarea cercetării pe această temă și o reducere semnificativă a audienţei pentru publicații și conferințe. Mai multe ediții ale conferințelor „Bessarabskaia vesna” [Primăvara Basarabeană] au avut loc începînd cu 1993, tezele fiind publicate. Totuși, niciuna din aceste publicații nu a fost echivalată cu edițiile sovietice ale conferințelor „Pușkin na iughe” [Pushkin la sud].

O altă trăsătură distinctă a funcționării muzeului în Moldova după 1991 este că, în ciuda misiunii ei proclamate de „a lumina, a instrui, a alina și a bucura”, după anii 2000 el s-a transformat treptat într-o instituție greu accesibilă pentru cercetătorii externi. Accesul la biblioteca muzeului, care mi-a fost asigurată în 2004-2005, nu a fost reînnoită de directorul de atunci din 2013, iar accesul la arhiva muzeului nu s-a mai asigurat, argumentîndu-se că documentele din posesie sînt doar pentru uz intern.

În același timp, a anumită izolare a permis o interpretare particulară a lui Pușkin, fiind introdusă în mod necritic în naraţiunea „aprobată”. De exemplu, fostul director al casei-muzeu din Chișinău Alexandra Stakanova şi-a exprimat convingerea privitoare la existența „unei spiritualități și sacralități particulare a locurilor legate de Pușkin în Moldova”. Conform relatărilor ei, rolul metafizic al lui Pușkin în spațiul moldovenesc era de a prezerva spiritualitatea rusă. La una din vizitele mele la muzeu cu colegii în august 2013, însuși directorul a condus turul ghidat, accentuînd trăsăturile profetice interpretate în cadrul misticismului creștin. Demisia A. Stakanova în 2015 n-a fost, totuși, legată de interpretarea ‘neortodoxă’ (sau, invers, prea ‘ortodoxă’) a persoanei lui Pușkin, ci din cauza suspiciunii de delapidare de fonduri.

Un scandal celebru din 2011 legat de muzeu indică caracterul haotic al construcției de azi din Chișinău și o interpretare foarte vagă a patrimoniului dintr-o perspectivă instituțională. Construcția unei case cu opt etaje era deja pornită cînd personalul muzeului a „sunat alarma”, spunînd că construcția aduce dăune clădirilor muzeului. Episodul a indicat neimplicarea autorităților locale în acest caz. Intervenția, în final, a Ambasadei Ruse a contribuit la întreruperea construcției. Totuși, scandalul niciodată nu a atins un statut național. Daunele cauzate de construcție (crăpături pe pereți și tavan) au fost ‘încorporate’ în expoziție. De atunci, în tururile ghidate s-au demonstrat daunele în structura intactă a clădirii muzeului.” > link

# LEGĂTURI

Kelly McCARTNEY face un inventar al celor mai relevante resurse on-line despre cooperative și forme de economie solidară > http://www.shareable.net/blog/your-study-guide-to-the-cooperative-movement

– Un articol în Politico despre modul în care cinci orașe europene – Munchen, Gdansk, Utrecht, Barcelona și Tampere – gestionează criza refugiaților > http://www.politico.eu/article/5-european-cities-migration-frontline-munich-gdansk-utrecht-barcelona-tampere/

– Pagina web a revistei «Городские исследования и практики» (rom. Cercetări și practici urbane) a Școlii Superioare de Economie din Moscova > https://usp.hse.ru/

– O bibliotecă de practici și ghiduri de intervenții pentru proiecte comunitare mici > http://www.peoplesdesignlibrary.com/guides

Windows into Protest – un proiect artistic ce studiază experiența a trei țări – Ucraina, Turcia și Marea Britanie – în care au avut loc proteste în spațiul public > http://www.kettlepartnership.com/windows-into-protest/

– Un articol pe Failed Architecture despre relația dintre imaginea unor proiecte arhitecturale și realizarea proiectelor în realitate > http://www.failedarchitecture.com/what-this-mvrdv-rendering-says-about-architecture-and-media/

– O lecție a sociologului urbanist Neil BRENNER despre ”chestiunea urbană” > https://www.youtube.com/watch?v=IK0_CY499Kg

– O emisiune la Jurnal FM (moderatori – Mariana Butnaru şi Vitalie Drucec) la care au participat Vitalie SPRÂNCEANĂ, Viorica TĂTARU şi Vitalie VOZNOI, reprezentanţi ai unor inițiative civice care au povestit despre implicarea societăţii civile în păstrarea patrimoniului cultural, în special în cazul Cafenelei Guguță din Chișinău > http://www.jurnalfm.md/index.php?option=com_content&view=article&id=3729&catid=295&Itemid=72

– O lecție a lui Richard SLIUZAS despre utilizarea tehnologiilor geospațiale de către locuitorii zonelor urbane sărace > https://www.youtube.com/watch?v=zrl8pREPJG0&feature=share

– Între 7-11 septembrie 2015 un grup de artiști din România au realizat un proiect de documentare care abordează problema comercializării spaţiului public din Chişinău. Unul dintre participanți, Mihai BARABANCEA, a produs o carte și un fimuleț despre proiect.

https://vimeo.com/141238640

# CĂRȚI

Oana ȘERBAN: Capitalismul Artistic (2016). Autorul acestei cărţi, Oana ȘERBAN, îndrăzneşte să pună în chip frontal câteva întrebări fundamentale cu privire la sensul de evoluţie al societăţii actuale. Pentru această dificilă întreprindere teoretică recurge la aducerea în planul din faţă al analizei sale – uneori chiar temerare, ţinând seamă de idiosincrasii notorii existente în spaţiul public autohton – a unor teze, idei şi ipoteze lansate de filosofi reprezentativi ai secolului XX şi XXI, precum Herbert Marcuse, Jean Baudrillard, Guy Debord şi Gilles Lipovetsky.

Despre ce este vorba, în fond? Despre radiografierea capitalismului în era tehnologiilor atotstăpânitoare, despre spaţiul de libertate şi de emancipare al omului din acest timp, despre posibila şi necesara conjuncţie dintre etic şi estetic într-o lume care nu a dus până la capăt sublima aspiraţie a gândirii şi a proiectului modernităţii: omul deplin, liber şi demn, responsabil asupra destinului său, inclusiv asupra vieţii generaţiilor viitoare pe pământ. Capitalismul artistic reprezintă o asemenea idee prin care sunt identificate oportunităţile, dar şi limitele şi pericolele încapsulate în şi prin acest proiect filosofic.

Oportunităţile ţin de raţionalitatea capitalismului şi de prelungirile acestuia într-o etică a libertăţii şi a responsabilităţii, deopotrivă, iar limitele şi pericolele se referă la ceea ce se înţelege prin definiţia devenită celebră a capitalismului ca distrugere creatoare. Trebuie să recunoaştem că avem de a face, într-adevăr, cu o temă gravă şi grea la care puţini se pot încumeta să răspundă, pe măsură.” (Vasile MORAR, Profesor Emerit al Universităţii din Bucureşti)

”Cum se studiază viața urbană” de Jan GEHL, Birgitte Svarre (Editura Igloo.ro, 2015). ”“Cum se studiază viața urbană” este un manual inedit despre cum pot fi provocați atât profesioniștii, cât și publicul larg să observe, să analizeze și să îmbunătățească viața spațiilor publice urbane. Totodată, este vorba de o lucrare care realizează în premieră o istorie a studiilor despre viața urbană, un domeniu nou, inițiat la mijlocul secolului XX, printre ai cărui deschizători de drum s-a aflat și Jan Gehl. Cartea prezintă mai multe studii de caz importante care arată impactul acestei metodologii în orașe din întreaga lume. Într-o suită de șapte capitole bogat ilustrate, cartea îi inspiră pe oameni să acorde mai multă importanță vieții publice și le oferă instrumente concrete despre cum poate fi aceasta studiată într-un mod simplu și ieftin. Toate studiile și metodele sunt oferite cu generozitate, cu îndemnul de a fi aplicate și dezvoltate în relație cu fiecare context local.”

# PUBLICAȚII

Manifestul ”Build the City” a fost publicat de Fundația Culturală Europeană (Amsterdam) și adună laolaltă practici de guvernare urbană durabilă, noi aranjamente instituționale (parteneriate civice-publice) ce favorizează democrația și participarea cetățenilor.

web

linie-rosu-buletin_web

#9 ПУБЛИЧНЫЕ ПРОСТРАНСТВА (март – апрель 2016)

# ОБЪЯВЛЕНИЯ

В период 13-14 мая 2016 Ассоциация Оберлихт совместно с Информационным центром для местных властей – Polish Solidarity Fund в Молдове организуют воркшоп по теме транспарентности в бюджете, а именно: бюджет для культурной деятельности мун. Кишинэу. Воркшоп будет проводиться инициативной группой Liczy się miasto (Калиш, Польша). Для участия в воркшопе приглашаются активисты, эксперты, представители независимых культурных учреждений. Для участия в Методологическом семинаре (13 мая 2016, 15:00-18:00) просим вас прислать заявку через електронную почту: vladimir(a)oberliht.org.md, вместе с короткой биографией и контактными данными до 12 мая 2016, 18:00

С 12-18 мая в Кишиневе пройдет Международный фестиваль документального кино «ХРОНОГРАФ». Открытая квартира (ул. Букурешть, 68) – одна из точек показа некоторых проекций. Программу фестиваля можно посмотреть здесь: http://cronograf.md/program.php?id=3

В рамках творческой резиденции CHIOȘC чешский артист Мартин ЗЕТ вместе с Инной БОРОЗАН и Андреем ВАТАМАНЮК (членами Архитекторской лаборатории MIEZ) выполнили предварительный макет 1:1 Памятника общественной (дворовой) собаке, который был установлен 5 мая 2016 в сквере Пушкинской горки в качестве платформы по побличным слушаниам и консультации местных жителей на счёт темы поднятой самим памятником > фото
Памятник общественной (дворовой) собаке > видео

В рамках Национального Конкурса по обновлению общественного пространства в центре столицы, который прошёл в период с 18 по 20 апреля, несколько групп архитекторов выдвинули предложения по обустройству пешеходной зоны по ул. 31 августа 1989 года, в периметре Центрального Парка, от ул. Мария Чеботарь до ул. Пушкина. Цель конкурса – выявить и выбрать урбанистическо-пространственный концепт для охраняемых и неохраняемых зон, таким образом, чтобы в будущем эти зоны стали частью туристической инфраструктуры города, представленной на национальном и европейском уровне.

Проект-победитель был выявлен международным молдо-французским жюри. Эта смешанная группа из молодых архитекторов, социологов и артистов: Андреи Ватаманюк и Ина Борозан (Мьез), Тома Деляну (ДТ Архитектур Бюро), Станислав Вредник, Влад Молдован, Владимир Ус и Виталий Спрынчанэ (Оберлихт).

В рамках конкурса также был представлен план обустройства зоны в периметре бульвара Ренаштерий, улиц Тудор Владимиреску, Каля Орхеюлуй и Каля Мошилор. Проект предусматривает создание и обустройство трёх зон на территории, прилегающей к цирку. Проект был представлен командой архитекторов: Бурунджиу Ион (Burungiu Ion), Данчу Михай (Danciu Mihai), Лисник Инеса (Lisnic Inesa) и Прунич Ион (Prunici Ion).

В этом месяце в Библиотеку Общественного Пространства поступило несколько книг от Фонда Robert Bosch (книга о фотографии и документация программы Фонда) и Центра Современной Культуры Барселоны (Эссе «Город Европа»).

# ИДЕИ И ПРАКТИКИ

1. Инициативная группа Pri­mă­ria Mea 22 марта запустила первую он-лайн платформу в Молдове. Цель платформы – связать общественность и советников Муниципального совета Кишинэу. На этой платформе можно наблюдать за деятельностью Мунсовета, можно задавать вопросы советникам, а также инициировать, или подписывать петиции. Общественная платформа Primăria Mea хочет добиться эффективности и прозрачности в работе муниципальных советников Кишинева, а также связи Мунсовета с жителями столицы.

Задачи платформы:
– предоставлять людям информацию о муниципальных советниках;
– обеспечить диалог между жителями столицы и советниками;
– следить и представлять деятельность Муниципального совета;
– рассказывать об инструментах, с помощью которых люди могут заявить о себе;
– помочь советникам узнать о реальных проблемах граждан.

На сайте primariamea.md жители могут:
– узнать про каждого советника и его роли в мунсовете;
– направлять вопросы конкретному советнику, или группе советников/фракции;
– написать, или подписать петицию;
– наблюдать за процессом работы в ходе заседаний Муниципального совета.

Данный проект – продукт выпускников программы Challenger, продвигающей демократический процесс участия граждан и политиков в ходе принятия решений. Challenger также реализовал проекты: „Da’ eu votez” și „Cântărește-ți votul”.

2. Аннета Дабижа продолжает серию постов о межвоенной кишиневской архитектуре: «Что осталось от румынского межвоенного периода в Кишиневе? Очень мало», – сказала я себе, смотря в один из дней на коробку с надписью: «Prima fabrică de Cafea. Consum. Chișinău». Я была в кишиневском Музее города. Коробка попалась мне на глаза в отделе с фотографиями и предметами межвоенного периода. Не было никакой подписи у этой коробки. Ни что за фабрика, ни когда, ни в каком здании. Ничего. Тогда я подумала, что из нашего межвоенного периода мне известно только про «Unire» («Объединение»), про некоторых тогдашних знаменитостей….но нет и представления о том, что осталось, что тогда появилось, какие изменения проходили в Кишиневе. Не было представления о том, что на самом деле есть и тут что-то, что касается только румынского межвоенного периода, и что эти объекты таят целые истории за своей спиной. Естественно, речь идет о зданиях. В межвоенный период архитектура была эффективным инструментом, приведшим к формированию и продвижению румынской идентичности. Особенно нео-румынский стиль. В Кишиневе сохранились здания в таком стиле и по сей день. В то время существовало два доминирующих стиля: румынский (ART-DECO) и нео-румынский. Именно последний покорил меня своей индивидуальностью. Он еще называется нео-брынковянский. Этот стиль зародился в Румынии в начале XX века из симбиоза византийских элементов и местных этнографических мотивов в архитектуре».

3. Виктор Киронда выступает с несколькими заключениями по поводу проекта реконструкции ул. Василе Александри:

– «Проектный институт ”Chișinău proiect” – это уже отжившее учреждение. Их проекты по реконструкции и реабилитации улиц не учитывают ни современные практики уличного дизайна, ни реальные нужды горожан. Улицы, реконструирующияся на базе проектов, подобных проекту ул. В. Александри, – изначально провальные.

– Компания Delta ACM-93 не имеет ни знаний, ни необходимой компетентности, ни достаточных ресурсов для выполнения работ. Качество выполняемой работы – неудовлетворительное, а то, что рабочие не укладываются ни в сроки, ни в бюджет, говорит о том, что они и не сделали того, что должны были.

– Генпримар Кишинева и глава Дирекции транспорта, реализующие проект по рабилитации улиц, не имеют и малейшего представления о том, как делаются подобные работы. А то, что они защищают компанию Delta ACM-93 вместо того, чтобы штрафовать ее за неуложенность в сроки и за плохое качество работы, доказывает, что данная реконструкция является ничем иным, как отмыванием денег за счет кишиневцев».

4. Репортаж Адриана Яновича о проблеме общественных туалетов в Кишиневе. «В прошлом году Молдова вошла в топ развитых стран, граждане которой не имеют доступа к нормальным туалетам. Согласно материалу, опубликованному британской газетой «The Guardian», в такой деликатной ситуации находится каждый 4-ый житель Республики. А бесплатные общественные туалеты практически отсутствуют. «Когда тебе преспичет, лучше потерпеть. Мы ходим в туалет дома каждый раз, перед выходом на улицу…», – так советует читателям и туристам, желающим посетить Молдову, Джэмми Сэндс, англоязычный блогер, проживший несколько лет в Кишиневе. Коротко, ясно, удивительно и…грустно. Примерно такая ситуация не только в столице, но и почти по всей стране по части санитарии. В Кишиневе действует всего 14 бесплатных общественных туалетов, а для города с таким населением необходимо, как минимум, 800». http://www.europalibera.org/media/video/this-way/27627429.html?z=0&zp=1

4. Анастасия Фелкер на PLATZFORMA о памяти о Пушкине в Молдове и культурном наследии, связанном с этим: «Парадокс субъекта Пушкина в Молдове заключается в том, что, несмотря на сохранение памяти поэта в провинции, процесса, инициированного «снизу», из-за перегруженности данного субъекта в советском культурном каноне, после 1991 года тема приобрела негативные черты из-за этнической причины, и музей стал действовать практически на грани…Разрыв институционной цепи, связанной с темой Пушкина в Молдове, привел и к деградации исследований в данной области, а также к снижению аудитории тематических конференций и публикаций. Выпуски конференции «Бессарабская весна» проходили, начиная с 1993 года, и результаты ее публиковались. Но, тем не менее, ни одна из этих публикаций не была сравнима с советскими выпусками конференции «Пушкин на Юге».

Еще одна отличительная черта работы музея в Молдове после 1991 года заключается в том, что вопреки своей миссии «просвещать, направлять и радовать», после 2000-го года музей постепенно превратился в труднодоступное для внешних исследователей учреждение. Доступ к библиотеке музея, который у меня был в 2004-2005 гг., не был обновлен тогдашним директором вплоть до 2013 года, а доступ к архиву музея больше невозможен, работники аргументируют это тем, что документы, находящиеся там на хранении, служат только для внутреннего пользования.

В то же время определенная изоляция позволила интерпретировать тему Пушкина, введя ее некретическим образом в подпункт «утвержденной». Например, бывший директор дома-музея в Кишиневе Александра Стаканова выразила убеждение о существовании «духовных и священных мест, связанных с Пушкиным в Молдове». По ее мнению, метафизическая роль Пушкина в молдавском пространстве заключалась в сохранении русской духовности. В один из моих с коллегами визитов в музей в 2013 году, сама директор провела экскурсию по музею, подчеркивая пророческие черты, интерпретированные в стиле христианского мистицизма. Снятие с должности А. Стакановой в 2015 году, тем не менее, не было связано с «неортодоксальной» (или, наоборот, слишком ортодоксальной) интерпретацией персоны Пушкина, а по причине подозрений в расхищении фондов.

Скандал 2011 года, связанный с музеем, говорит о хаотическом характере застройки в сегодняшнем Кишиневе и о расплывчатой интерпретации культурного наследия различными институциями. Строительство восьмиэтажного дома рядом с музеем уже было запущено к тому времени, как работники музея «забили тревогу», говоря, что данное строительство наносит вред зданию. Эта история показала невовлеченность местной власти в данном случае. Вмешательство в итоге Российского посольства привело к приостановке строительства. Но скандал так и не приобрел ни разу национального масштаба. Последствия строительства (трещины на стенах и потолке) были «инкрустированы» в экспозицию. И с тех пор в экскурсиях по музею показывают и повреждения в доселе нетронутой структуре здания» > http://www.platzforma.md/intre-muza-si-politica-casa-muzeu-puskin-din-chisinau-si-desfacerea-patrimoniului/

# ССЫЛКИ

Келли Маккартни проводит инвентаризацию самых релевантных он-лайн ресурсов о кооперативах и форме солидарной экономики > http://www.shareable.net/blog/your-study-guide-to-the-cooperative-movement

– Статья в Politico о том, как пять европейских городов (Мюнхен, Гданьск, Барселона, Утрехт и Тампере) справляются с кризисом беженцев > http://www.politico.eu/article/5-european-cities-migration-frontline-munich-gdansk-utrecht-barcelona-tampere/

– Веб страница журнала «Городские исследования и практики» Высшей школы Экономики в Москве > https://usp.hse.ru/

– Библиотека практик и гидов по осуществлению малых общественных проектов > http://www.peoplesdesignlibrary.com/guides

Windows into Protest – художественный проект, изучающий опыт трех стран (Украина, Турция, Великобритания), в которых происходили массовые протесты в общественном пространстве > http://www.kettlepartnership.com/windows-into-protest/

– Статья на Failed Architecture о связи между представлением некоторых архитектурных проектов и их реализацией > http://www.failedarchitecture.com/what-this-mvrdv-rendering-says-about-architecture-and-media/

– Лекция социолога-урбаниста Нэйла Бреннера о «городском вопросе» > https://www.youtube.com/watch?v=IK0_CY499Kg

– Передача на Jurnal FM (ведущие Мариана Бутнару и Виталие Дручек) с участием Виталие Спрынчанэ, Виорики Татару и Виталия Возного, представителей гражданских инициатив, рассказывающих о вовлечении общественности в сохранение культурного наследия, в частности бывшего кафе «Гугуцэ» > http://www.jurnalfm.md/index.php?option=com_content&view=article&id=3729&catid=295&Itemid=72

– Лекция Ричарда Слюзас об использовании геопространственных технологий жителями бедных городских районов > https://www.youtube.com/watch?v=zrl8pREPJG0&feature=share

– С 7-11 сентября группа художников из Румынии осуществила документацию проблемы коммерциализации общественного пространства в Кишиневе. Один из участников, Михай Барабанча, сделал небольшой фильм о проекте > видео

# КНИГИ

Оана Шербан: Capitalismul Artistic (2016). Автор книги позволяет себе задать напрямую несколько фундаментальных вопросов о смысле эволюции нынешнего общества. Она использует идеи, гипотезы видных философов XX и XXI столетий, таких, как Герберт Маркузе, Жан Бодрийяр, Ги Дебор и других.

О чем речь? О радиографии капитализма в эру доминирующих технологий, о пространстве свободы и об эмансипации человека в наше время, о возможной и необходимой связи между этикой и эстетикой в мире, который не довел до конца возвышенное стремление мысли и проекта современности: человека восполненного, свободного и достойного, ответственного за свою судьбу и жизнь будущих поколений на земле. Творческий капитализм является идеей, показывающей возможности, а также границы и опасности этого философского проекта.

Cum se studiază viața urbană” («Как познается городская жизнь»): Жана Геля и Бирджитт Сварре (Издательство Igloo.ro, 2015). Это учебник о том, как можно заставить профессионалов и широкую общественность наблюдать, анализировать и улучшать жизнь городских общественных пространств. Также в этой работе впервые рассказывается об истории изучения городской жизни, новой области, появившейся в середине XX века. Сами авторы также являются пионерами этого направления. Книга состоит из семи хорошо проиллюстрированных глав и позволяет людям уделять больше внимания городской жизни, а также предоставляет инструментарий изучения этой жизни.

# ПУБЛИКАЦИИ

Манифест ”Build the City” был опубликован Европейским Культурным Фондом (Амстердам). Он включает в себя практики по длительному городскому управлению, новые институционные возможности (общественно-гражданские партнерства), способствующие демократизации и участливости граждан.

editor: Vitalie SPRÎNCEANĂ
traducere: Natalia JURMINSKAIA
Buletinul lunar SPAȚII PUBLICE este editat în cadrul Bibliotecii Spațiului Public drept parte a programului Acțiune Colectivă pentru Bunurile Comune, susținut de Fundația Culturală Europeană.

Connected_action_logo_logo_black_big_web

Tags : , , , ,